Exista Timp in cuvinte pentru ca omul si-a cerut dintotdeauna dreptul la timp, chiar si atunci cand secundele i-au devenit tot mai sarace. (https://timpincuvintedesuflet.wordpress.com, https://www.facebook.com/timp.de.suflet), terapia pentru suflet se poate face acum doar la un click distanta.
E un gand reconfortant sa stii ca, ajungand pe blogul acesta, poti sa te intalnesti cu tine insuti, sa citesti si sa te citesti, sa privesti si sa te privesti, pentru a ajunge si mai aproape de sensul tau. De altfel, « Cand te indepartezi de tine insuti, iti pui la incercare propria autenticitate./ Cu fiecare decizie pe care o iei in dezacord cu principiile tale./Cu fiecare vis pe care ti-ai promis candva ca il vei indeplini, dar alegi sa il amani sau il uiti./ Cu fiecare renuntare la ceea ce stii ca este in puterea ta sa fii si sa faci. »
Asa ca « Oriunde ai fi si orice ar fi, intoarce-te la tine!»
Poate ca nu vei descoperi misterele vietii, poate ca nu vei intelege in intregime felul in care ti-ai scris (sau ti-a fost scris) trecutul, poate ca nici macar nu ti se vor limpezi toate intrebarile care s-au cuibarit cu incapatanare in creierul tau, dar vei primi cate ceva din lectiile invatate de omul din spatele blogului: «Te cauti in locuri si situatii, te cauti in oameni cel mai adesea. In tine insuti cand te-ai cautat ultima data? Fara teama de ceea ce vei gasi.» Pentru ca da, este adevarat, «Tot ceea ce ai nevoie, gasesti in interiorul tau, nicidecum in afara ta!»
Dar oare cum a aflat asta? Trebuie sa fi fost momente in care autoarea blogului Timp in cuvinte sa fi inteles ca, in fond, fiecare este responsabil de ceea ce i se intampla, ca e dator sa lupte pentru binele sau, pentru tot ceea ce ii aduce armonie in suflet, pentru ca un lucru este cert: nimeni altcineva nu o va face! « Si, da, poti alege sa cedezi, sa renunti, sa cazi si sa ramai la pamant. Insa atunci ce se va intampla cu tine? Ce sens va avea viata ta? Vei mai trai cu adevarat sau doar vei exista, asteptand sfarsitul? »
Poate ca cel mai chinuitor mod de a lasa sa se scurga clipele este prin asteptare. Ea nu aduce decat o suspendare intr-un timp inert, inutil, distrus de pasivitate, care nu ar mai putea fi umplut ca odinioara, ca in « acele vremuri in care oamenii isi faceau timp sa se aplece sa admire o floare, sa asculte cantecul pasarilor, sa citeasca o carte, sa isi impartaseasca ganduri bune, sa caute frumosul si sa daruiasca frumos».
Invitand la introspectie, ideile de pe blogul Timp in cuvinte sunt aureolate de lumina optimismului, fiindca permit o deschidere catre gandurile bune si frumoase pe care numai credinta si speranta le dau. Iar in mijlocul tuturor acestor ganduri se afla niste oameni, putini, dar nobili, «care intind mana si iti mangaie sufletul. Acei oameni care iti raman alaturi mereu. Care rad cu tine si se bucura de fericirea ta,/ Plang cu tine si iti alina durerea,/ Te ridica atunci cand cazi,/ Iar daca nu te pot ridica, se asaza langa tine/ Si asteapta sa treaca furtuna.» Pentru ei nu trebuie sa iti faci timp, dimpotriva, timpul lor e tot atat de vast cat insusi timpul tau, fiindca ei traiesc permanent in tine, fiindca privirile lor se intalnesc cu privirile inimii tale, pentru ca zambetul lor alunga orice umbra de indoiala sau de razvratire. Macar pentru atat (desi nu e nici putin, nici lipsit de insemnatate), viata merita traita chiar si dupa ce, nemaifiind mici, lasam in urma o “tara a minunilor”… in care noi insine am fost minunea.
Cand intelegem asta, cand ne este dat sa pricepem acest adevar, nimic nu mai poate fi inspaimantator…sau iremediabil…sau implacabil. Nici macar timpul, cu toate secundele lui stinse. Totul se transforma atunci in acceptare si zambet cald, pentru ca stii «ce simti, ce poti, ce vrei sa fii si sa faci». Si atunci nu-ti mai ramane decat sa raspunzi glasului tau interior care te indeamna astfel : «Traieste-te!». Iar in chemarea asta sta toata magia…
Autor : Adina Mitrica
