Toamna ne da o alta stare, un alt tonus emotional … Cu o frecventa mai mare, toamna este apreciata ca fiind anotimpul melancoliei sau al tristetii: natura isi schimba culorile, iar omul pare sa fie mai predispus spre pesimism, nostalgie…In esenta, insa, exista un mers firesc al tuturor lucrurilor. Ciclicitatea anotimpurilor o regasim si in felul uman de a fi, in acest microunivers atat de unic si de fascinant.
Multe dintre sentimentele umane formeaza diade astfel incat nuantarile emotionale sa diversifice spectrul emotional. Daca de la iubire putem ajunge si la ura, atunci si de la bucurie putem ajunge la tristete.
Ce devine insa importanta, este Cauza care a provocat aceasta emotie :
Tristetea poate fi provocata de: sentimentul pierderii imense a unor oameni foarte dragi, a unor valori materiale, a unor simple momente, a imposibilitatii recuperarii timpului … etc. Chiar existenta amintirilor poate conduce la instalarea unei tristeti „adanci”, ramanand prizonierii gandurilor despre trecut si uitand de bucuria unui prezent…
Tristetea este o emotie naturala, fireasca, necesara … Cred ca deja a aparut o interogatie … Cine si-ar dori sa fie trist? Cand esti trist, nimeni nu-si doreste sa stea alaturi de tine o perioada mai lunga de timp … (ca si cum ea ar putea deveni contagioasa). Ca sa pot raspunde la intrebare, cititorule, as vrea sa te gandesti la doua aspecte foarte importante ale vietii noastre interioare si relationale:
ce te face fericit? Si cum iti mentii speranta atunci cand lucrurile par sa o ia razna?
Daca ne vom concentra atentia asupra faptului ca fericirea poate veni si din lucruri marunte si ca, de asemenea, cele mai importante asteptari e necesar sa le avem de la noi insine (sa ne straduim pe cat posibil sa nu ne dezamagim pe noi insine), atunci vom constata ca tristetea e cauzata de un fel de a percepe experientele vietii, mult prea nerealist.
Prin urmare, putem reevalua rationamentele noastre, modul in care am interpretat/evaluat o situatie de viata si sa descoperim fie tendinte exagerate, fie suprageneralizari, fie radicalisme (gandirea de tip “ori alb, ori negru”).
Prin comparatie, vom analiza si depresia (destul de des, aud în jurul meu, eticheta „esti depresiv” desi, in realitatea medicala, termenul implica aspecte multiple ale unui fenomen care tinde sa capete dimensiuni din ce in ce mai mari in randul societatii romanesti).
Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale IV (DSM-IV) criteriile de diagnostic ale unui episod depresiv major sunt:
Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome prezente in cursul aceleiasi perioade de doua saptamani si care reprezinta o modificare fata de nivelul anterior de functionare; cel putin unul dintre simptome este: fie (1) dispozitia depresiva, fie (2) pierderea interesului sau placerii:
- dispozitie depresiva (echivalentul sentimentului de tristete accentuata, goliciune interioara) in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; la copii si adolescenti, dispozitia poate fi iritabila;
- anhedonie (diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile), cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; nici macar efectuarea activitatilor vesele sau a hobby-urilor nu mai ofera placere persoanei afectate;
- pierdere semnificativa in greutate sau castig ponderal fara legatura cu o anume dieta;
- insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate de trezire etc.) aproape in fiecare zi;
- agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;
- fatigabilitate („oboseala”, „epuizare”) sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
- sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind);
- diminuare a capacitatii de a gandi, sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi;
- ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume sau o tentativa de suicid ori un plan anume pentru comiterea suicidului.
Deci, depresia reprezinta un diagnostic psihiatric bazat pe o anumita simptomatologie care implica tratament complex (medicamentos si psihoterapeutic), monitorizat in timp de catre echipa de specialisti, in timp ce tristetea ca si emotie naturala cu cauze clare, precise are nevoie de … intelegere, speranta, impacare cu sine si iertare …
Cum ne putem feri de depresie?
O intrebare dificila care evidentiaza importanta modului nostru de a gandi, a modului in care rezonam emotional la diferite aspecte din jurul nostru, a modului in care ne cunoastem atat slabiciunile cat si resursele noastre personale.
Dar dincolo, de aspectele teoretice, este important sa intelegem ca o viata fara provocari nu exista, si provocarile pot implica si pierderi …
Material realizat de cu psihoterapeut de familie si cuplu Violeta Nicoleta Simion (www.psihologvioletasimion.ro).
