Un bilet la circ numit iubire scris de de Natasa Alina Culea este o lectura savuroasa, o oda inchinata iubirii, artei si sufletelor de artisti, oamenilor care iubesc, spera si dispera, invingatorilor dar si celor invinsi, persoanelor inocente dar si celor care li s-au frant aripile mult prea devreme, pierzandu-si reperele in aceasta exagerat de tumultoasa si dureros de efemera existenta.
Actiunea cartii “Un bilet la circ numit iubire” se desfasoara alternativ, pe doua planuri, unul din trecut, intre anii 1875-1913, urmarind destinul personajului principal, Arlechinul, si unul in prezent, intre anii 2015-2017, descriind viata tumultoasa si prea putin multumitoare a unei actrite de teatru, mama ce isi creste singura copilul. Astfel cele doua lumi total diferite, din punct de vedere al contextelor politico-culturale, insa destul de asemanatoare in ceea ce priveste profilul psihologic al personajelor, se intrepatrund, oferind cititorului o poveste intensa, emotionanta si acaparatoare.
Lidia, eroina povestii “Un bilet la circ numit iubire”, intruchipeaza prototipul femeii de succes din zilele noastre, ce are o cariera in plina ascensiune, chiar de invidiat, as putea spune, talent si o situatie financiara buna, detinand roluri importante pe mai toate scenele teatrului, singurul rol pe care nu stie sa-l joace fiind chiar rolul ei de zi cu zi, cel de femeie asa zis independenta, insa care se gaseste intr-o stransa relatie de dependenta cu propriile-i nesigurante, temeri si frici interioare, care se rasfrang dezamagitor de mult in viata ei de tanara mama si potentiala iubita. Singura care o intelege si o accepta pe deplin este prietena ei de suflet, Nevena, care la randu-i este o femeie dedicata artei, fiind o scenarista de succes, insa ceva mai rationala, calma si sigura pe sine decat nestatornica si vesnic nemultumita Lidia. Cele doua personaje sunt puse, oarecum, in antiteza, relevand cateva informatii pretioase despre psihologia femeii si zbuciumul interior al acesteia, ce se intensifica de-a lungul timpului, cu atat mai mult cu cat acestea nu reusesc sa dobandeasca un oarecare control asupra sinelui lor.
Oamenii continua sa creada. Continua sa vina, sa plece, sa uite, sa ierte, sa iubeasca, in tacere mai mult, si sa o ia iar de la inceput. O noua sansa sau un nou capat de drum? Cine poate sti? Viitorul nu este scris in stele, ci in alegerile lor. Poate ca iubirea este si un examen de maturitate, nu doar un simtamant inefabil. Oamenii obisnuiesc sa o striveasca asa cum strivesc un fluture albastru, caci efemeritatea frumusetii lui le-ar frange inimile. Ei isi tes propriile povesti de iubire si, uneori, povestile neterminate continua de-a lungul mai multor vieti. Poate ca astfel de povesti nu se termina niciodata.
La polul opus, trecutul indepartat ne dezvaluie impresionanta si tragica poveste de viata a Arlechinului, personajul principal al cartii, cel care ofera, prin caracterul sau incitant, insa plin de superficialitate, cele mai importante concluzii despre viata traita fara sens, lipsita de asumare si totalmente fara iubire.
Anul 1875 aduce circului Galaxy, ce se afla in acel moment pe taram parizian, pe langa nenumarate aplauze si recunostinta publicului fascinat de exoticele reprezentatii oferite de numerosii artisti ce isi dedicau viata scenei, traind de multe ori in lipsuri materiale sau dureri fizice, mereu pe marginea prapastiei, caci circul reprezinta nu doar stralucire, grandoare si frumusete, ci si munca, sudoare si accidente ce pot fi, uneori, fatale, un baietel de vreo 4-5 anisori, ramas singur pe scaune, la finalul programului artistic. Necunoscandu-i-se identitatea adevarata, nefiind cautat de niciun parinte ingrijorat timp de mai multe zile, directoarea Patty Bell hotaraste sa il accepte sub cupola uriasa a circului, care a reunit de-a lungul timpului artisti din diverse colturi ale lumii, baietelul fiind rebotezat Maxim si adoptat de catre Elda, ghicitoarea in tarot, cea care are proprii demoni interiori cu care se lupta neincetat, Max fiind, aparent, salvarea de care aceasta avea nevoie.
…
