Ce-alearga timpul … e august! Iar noi ar trebui sa ne umplem zilele cu soare, cu noi, visuri si fericire.
E august si zilele au gust de plaja, de mare, au gustul pielii arse de soare. Ma gandeam ca-n august zilele au gust de vata de zahar, de o limonada rece, cu miere si menta, de porumb copt in miez de noapte la un foc de tabara, de pepene dulce si rece, de inghetata cu capsuni, vanilie, ciocolata, pepene galben (ah cate arome as putea scrie aici), dar mi-am dat seama ca de fiecare data, zilele au exact gustul poftelor noastre. Au gustul desertului din copilarie, al felului de mancare preferat, au gust de amintiri, de partile frumoase ale trecutului, de pofta de viitor.
E vara si au gust zilele cu omul tau iubit, cu prietenii, cu familia. Si noptile si diminetile au gust. Au gustul acela pe care il iubim fara sa stim de unde si cum, dar de care cred cu tarie, ca ne-am putea satura niciodata. Au gustul pe care il simti in suflet si in bataile inimii.
Visurile au gust de implinire, dorintele prind curaj, sperantele reinvie.
Si ce mult imi place ca-i august si orice luna ar fi, tot ceea ce iubesti va da un alt gust zilelor. Oameni, locuri, melodii, trairi, liniste si zgomot, prieteni si necunoscuti, secunde, ore, toate au un gust.
E august. Ai grija cum dai gust zilelor tale.
Si ce gust ar avea august fara zambetul lui,
fara zambetul tau …
