Pentru o tanara plina de idei, a trai la limita nu e altceva decat o permanenta provocare de a sta pe marginile fragile ale realitatii, de a pluti printre nori atunci cand terenul devine instabil sau de a se amalgama cu siluetele subtiri ale oamenilor sau ale lucrurilor, in momentele in care umbrele sunt tot mai prelungi. In orice caz, a duce existenta la extrema e o forma de curaj, de nebunie, de exuberanta, e, de fapt, modul cel mai onest de a da piept cu viata.
Diana Farca a facut o gramada de lucruri pana la 27 de ani: a fost promoter, booker, scouter, model, reporter sau agent de publicitate. Ea s-a format ca speaker in spiritul dezbaterilor academice la care a participat, este implicata in actiuni filantropice, sprijina initiativele umanitare, iar, cand nu face jurnalism sau ore peste program in biroul sau de intermediere in asigurari si credite, scrie fictiune.
Romanul de debut a fost redactat in doar doua luni, in Suedia, si-i apropie scriitura de cea a Hertei Muller, castigatoarea premiului Nobel pentru Literatura din anul 2009. De altfel, filosofia care sta la baza intregii constructii epice este aceea ca ”nu trebuie sa cauti Raiul sau Iadul in zari indepartate sau in dimensiuni mitice, caci s-ar putea sa pierzi din vedere Raiul sau Iadul din tine.”
Poate ca vizita facuta de Diana tatalui ei reprezinta si punctul de plecare al romanului care infatiseaza povestea unui copil care cauta figura paterna intr-un batran caruia ii ofera, indirect, ratiunea de a trai. Poate ca in spatele fiecarui destin sta o suma de coincidente care fac in asa fel incat, intr-un final, lucrurile sa capete sens.
Poate ca ecranizarea acestei carti nu e tocmai un vis greu de implinit. Si… poate ca urmatorul roman la care Diana lucreaza (in privinta numelui caruia nu s-a decis inca) va fi un alt succes editorial. Dar cert e ca un talent ca al ei trebuie cultivat. Asupra acestui lucru nu exista niciun dubiu!
De parca n-ar face destul, Diana Farca realizeaza saptamanal si un ”Brainstorming” in revista ”Literatura de azi”. Si bine face! Din felul in care da greutate cuvintelor, se intelege ca trebuie, o data pentru totdeauna, demontata prejudecata conform careia lipsa de experienta inerenta tineretii este sinonima cu lipsa de viziune. Nu pot fi atat de usor confundate lucrurile! Iata si o dovada in acest sens: ”Am mai scris-o si o repet acum: timpul nu inchide rani, caci nu e doctor, dar e un bun profesor. Oameni, intamplari si mari povesti de dragoste ni se scurg uneori printre degete, ca peceti ale devenirii.”
Nu avem nicio indoiala ca de devenirea ei va avea, cu siguranta, grija, fiindca are vocatia omului care spune/scrie ce gandeste, fara riscul blamarii. Nu se teme de cuvinte, dimpotriva, imblanzindu-le, face din ele niste parteneri fideli, dispusi oricand sa o scoata din cele mai neasteptate situatii. De altfel, acesta este si motivul pentru care asteptam cu totii texte noi semnate de Diana, care sa ne ofere tot atatea momente de reflectie.
… Adina Mitrica
