1917 a fost un an cu o insemnatate greoaie pentru istoria omenirii. Primul Razboi Mondial se afla in penultimul an de desfasurare, iar pe langa acesta, in Rusia se instaura un regim totalitar ce avea sa depaseasca cu mult numarul victimelor cazute la datorie in razboi. In 1917 este plasata si actiunea ultimului film regizat de Sam Mendes, a carui poveste are la baza una dintre intamplarile traite de bunicul sau pe front.
Intriga incepe cand doi soldati, Blake si Schofield, sunt trimisi de catre Generalul Erinmore sa avertizeze batalionul Second Davons cu privire la capcana in care aveau sa cada. Asa incepe un drum lung, o calatorie situata chiar la limita imposibilului in care Blake si Schofield sunt nevoiti sa transmita mesajul la timp, inainte ca batalionul sa inceapa ofensiva impotriva nemtilor.
Spre deosebire de majoritatea filmelor de razboi, 1917 nu isi pune baza in batalii majore, ci intr-o intriga personala in care cei doi soldati sunt insarcinati cu o misiune specifica si ni se prezinta pataniile lor pana o duc la bun sfarsit. Astfel, in locul unei actiuni bombastice, avem parte de una atmosferica, unde regizorul reuseste sa capteze atentia spectatorului prin pericolele pe care le-a pregatit personajelor sale. Pelicula devine o insumare de intamplari personale de pe front, care puse laolalta reusesc sa dea nastere unei lumi cum nu am mai vazut pana acum. Naratiunea filmului ajungand sa fie apropiata uneia de tip arthouse, clasandu-l astfel drept un film de autor.
Dupa terminarea ultimului James Bond, Mendes a vrut sa abordeze un tip de poveste cum nu mai facuse pana atunci. Incepuse sa caute scenarii de film, dar nimic din ce i se prezentase nu ii captase suficient atentia cat sa-l considere demn de a-l pune in aplicare. Pana cand producatoarea lui l-a indemnat sa isi scrie singur povestea.
Ideea peste care avea sa construiasca firul narativ al filmului 1917 il framantase pe regizor inca din copilarie. Bunicul sau, Alfred Mendes, care luptase pe frontul Primului Razboi Mondial ii povestise acestuia cum avea datoria de a transmite mesaje de la un batalion la altul. Povestea il marcase atat de puternic pe regizor incat s-a folosit de partea respectiva ca punct de porire a naratiunii.
Insa cum nu mai scrisese un scenariu pana atunci, Sam a trebuit sa lucreze cu un scenarist, in cazul de fata cu Krysty Wilson-Cairns. Spre deosebire de un scenariu clasic de film, intregul draft avea sa prezinte o actiune cu o durata de desfasurare intr-o perioada scurta de timp – scenarista trebuind sa aiba structurat clar traseul personajelor, cat sa le conduca din punctul A in punctul B intr-o maniera cat mai succinta.
Cu toate acestea, povestea nu s-a bucurat niciodata de un draft final – fiind constant modificat chiar si pe platoul de filmare. Cateodata dialogul nu se potrivea si trebuia sa fie modificat sau chiar scos. Kyrsty era astfel obligata sa asiste la repetitii si sa rescrie replicile conform ultimelor schimbari ale regizorului.
Repetitiile au inceput cu mult inaintea filmarilor propriu-zise. La productia oricarui alt film, acestea au loc cu cateva zile inainte. Insa aici, Mendes trebuia sa aiba totul planificat dinainte pentru a-si pune in aplicare viziunea regizorala.
Mai intai au inceput la Studiourile Sheperton din Londra, dupa care s-au mutat in campul deschis unde au construit platoul. Mendes a ales sa repete cu actorii dialogurile specifice chiar pe locatiile unde avea sa le traga. In felul acesta, perioada de repetitie si de blocking a durat in jur de patru luni. “Blocking-ul” fiind procedeul cinematografic prin care directorul de imagine impreuna cu regizorul stabilesc delimitarile cadrului, de unde incepe actiunea si pana unde se termina, cuprinzand in imagine elementele de care au ei nevoie sa isi spuna povestea.
Pentru alegerea actorilor pentru filmul 1917, regizorul a vrut faca fix opusul si sa mearga pe mana unora necunoscuti in rolurile principale, aducand nume mari precum Colin Firth sau Benedict Cumberbatch sa le sprijine jocul. Asa a ajuns sa-i aleaga pe Dean-Charles Chapman in rolul lui Blake si pe George MacKay in rolul lui Schofield.
Cum aveau sa filmeze mai multe planuri secventa, perioada de preproductie a filmului 1917 a durat mult mai mult decat cea a unui film obisnuit. Scenografii au construit machete pentru fiecare decor pe care aveau sa-l foloseasca in film, calculand cu precizie locurile pe unde trebuiau sa alerge personajele, dar si felul in care acestea erau urmarite cu camera mobila.
Pentru secventa de la inceput unde cei doi soldati se strecurau prin campul cu sarma ghimpata, scenografii au lasat cateva locuri goale prin care operatorul putea sa treaca cu camera mobila. Chiar si atunci cand personajele paraseau “No Man’s Land” si intrau in transeele nemtilor, scenografii au lasat un spatiu pentru operator. Intrarea in tunel a trebuit construita in parametrii egali cat sa se potriveasca incadraturii si obiectivului ales, pastrand o oarecare simetrie. O fereastra a fost facuta doar pe jumatate cat sa permita trecerea aparatului prin spatiul lasat – aici fiind vorba de secventa in care Schofield vede ruinele unui oras.
Cea mai mare provocare pentru scenografi a constituit-o, insa, construirea transeelor, care s-au intins pe o lungime de un km si jumatate. Ca si restul partilor din decor, transeele au fost construite la milimetru cat sa se potriveasca decupajului regizoral. De pilda, daca aveau o secventa ce dura in jur de opt minute, transeul trebuia facut cat traversarea lui de catre actori si operator sa dureze opt minute.
Intrucat ordinea de filmare fusese stabilita cronologic, au trebuit sa isi desfasoare activitatea numai cand norii erau pe cer pentru a pastra continuitatea si racordul. In unele zile cand aveau parte de soare si nu puteau filma, repetau din nou toate miscarile, inclusiv cele de aparat, iar cand soarele intra in nori, acestia profitau imediat de ocazie si trageau o dubla buna.
Material realizat de Valentin Goran & Cinejurnal
………
