Scris pe trup de Jeanette Winterson cu Antone Ioana Alexandra

Scris pe trup este o carte de o profunzime remarcabila, despre dragoste si trairi, scrisa de Jeanette Winterson.

Scris pe trup este o carte de o profunzime remarcabila, despre dragoste si trairi, scrisa de Jeanette Winterson. Autoarea este de origine engleza, nascuta in anul 1959 in Manchester, primul sau roman, Portocalele nu sunt singurele fructe, a fost publicat in anul 1985 si i-a adus premiul Whitbread First Novel Award. In portofoliul nonconformistei autoare se mai gasesc titlurile Pasiunea (1987), Sexul cireselor (1989), O paranteza in timp (2015), Frankisstein. O poveste de iubire (2019) cat si Scris pe trup (1992), romanul despre care voi vorbi in acest articol.

Cum poti scrie despre o carte care incepe cu “De ce masura iubirii este pierderea ei?” si continua in aceasta nota sfasietoare pana la final, cand ni se confirma inca o data ca, in ciuda faptului ca dragostea este cel mai puternic si frumos sentiment care poate exista intre oameni, este si cel mai distructiv atunci cand in ecuatia iubirii intervin o multime de alti factori, mistuind aproape complet puritatea, fericirea si sentimentul de apartenenta pe care le simtim doar in apropierea persoanei iubite.

Este dificil de exprimat in cuvinte frumusetea si profunzimea acestei carti, deoarece povestea din interiorul paginilor poate fi povestea de viata a oricaruia dintre noi; este reala, este palpabila, este plina de speranta dar si de deziluzii. Este o poveste cu trup si suflet, mai ales suflet, este tot ce ai vrea sa gasesti intr-o poveste de dragoste profunda, ce nu cunoaste timp si spatiu.

Nimic nu conta pentru noi. Eram niste fiinte jignitor de fericite. In mainile noastre cazuse o comoara, ea era comoara mea, iar eu, comoara ei.

De ce masura iubirii este pierderea ei? De ce abia dupa ce pierdem ce avem devenim constienti de ce am avut si apreciem mai mult ce am trait odinioara, dar totul fiind inutil de-acum? E inutil sa te gandesti ca puteai aprecia mai mult ce aveai, e inutil sa regreti ca nu ai facut-o si ca nu ai stiut sa traiesti si sa iubesti cu adevarat. In zadar acum iti pare rau de toate lucrurile pe care nu le-ai facut, nu le-ai spus, nu ai stiut sa le simti, nu ai stiut sa le cuantifici. Atunci este prea departe. Acum este prea tarziu.

Cine te-a invatat sa-mi scrii pe spate cu sange? Cine te-a invatat sa-ti folosesti mainile ca pe un fier inrosit? Ti-ai gravat numele pe umerii mei, m-ai marcat ca apartinandu-ti.

Scris pe trup este o carte de o trista profunzime care te face sa constientizezi efemeritatea vietii, care te face sa iti pui intrebari referitoare la ce este corect si ce este permis,
Jeanette Winterson

Jeanette Winterson asterne pe hartie o frumoasa si sfasietoare poveste de dragoste cu intentia de a reliefa intr-un mod cat mai atipic si veridic anatomia iubirii si a mortii, cu tot ceea ce inseamna durere, pierdere, regasire, neputinta, fericire, pasiune, dorinta. Temele romanului sunt iubirea si moartea, sau mai bine spus vremelnicia fiintei umane. Doua teme din ce in ce mai des intalnite in literatura si chiar si in cinematografie si teatru. Doua subiecte disputate indelungat, disecate in conversatii si intoarse pe toate partile, care intorc pe toate partile pe cei care au curajul sa vorbeasca ori sa gandeasca despre ele, care inunda gandurile celor mai sensibili si curajosi dintre noi.

Scris pe trup este o carte de o trista profunzime care te face sa constientizezi efemeritatea vietii, care te face sa iti pui intrebari referitoare la ce este corect si ce este permis, mai multe intrebari pe parcursul lecturii si inca pe-atatea dupa ce ai terminat de citit si ultima pagina.

Scris pe trup este, din punctul meu de vedere, un jurnal intim in care cititorul va descoperi marturisirile unei fiinte profunde, sensibile si iubitoare, dar cu sufletul plin de contradictii, o fiinta sfasiata de nesiguranta, care se afla intr-o continua lupta atat cu propria-i persoana, cat si cu cliseele si ingradirile mentale si sufletesti intalnite la fiecare pas. Aceasta fiinta, naratorul cartii, nu are nume, varsta sau sex. Se indragosteste de “o fata cu par prerafaelit si pielea alba ca laptele”, casatorita de zece ani, prinsa intr-o inchisoare din care sufletul nu stie cum sa evadeze, in care trupul sufera de boala si singuratate. Louise, caci asa o cheama, este o femeie puternica in ciuda nefericirii sale, dornica sa evadeze in bratele unei iubiri complete si complexe, suficient de puternica pentru a rupe gratiile inchisorii si a se dedica total persoanei iubite.

Continuarea recenziei „Scris pe trup” o regasiti integral in revista Famost, editia mai 2021 AICI!