Bună, Corina Ozon şi Bine ai venit în paginile revistei Famost! Când s-a produs apropierea de literatură în cazul tău? Ai fost din copilărie atrasă de această latură?
Bine v-am găsit şi mulţumesc pentru invitaţie!
Cunoşteam literele şi citeam înainte să merg la şcoală. Am avut multe jurnale cât am fost elevă, deci aş putea spune că de mică mi-a plăcut să scriu. Citeam mult, am devorat toată colecţia de Poveşti nemuritoare, Jules Verne şi orice carte pentru copii care îmi cădea în mână. Apoi am crescut cu poveştile pentru adolescenţii vremurilor (cărţile Gicăi Iutes, Cireşarii lui Constantin Chiriţă etc). Relaţia mea cu literatura deci e veche.
Ai avut un exemplu în familie, a fost cineva apropiat care te-a îndrumat în această direcţie sau totul a venit din interior?
Părinţii mei aveau grijă să completeze biblioteca şi citeau şi ei. Mama ne citea poveşti, când eu şi fratele meu eram mici, de la ea am aflat multe despre Mihai Eminescu, de exemplu, înainte să merg la şcoală. Mai târziu, am citit şi recitit toate colecţiile de cărţi poliţiste româneşti (Haralamb Zinca, Rodica Ojog-Brasoveanu, Leonida Neamţu) şi cele străine, cum era colecţia “Enigma” unde apăreau romane de Agatha Christi, Ellery Queen, Raymond Chandler. Mama aducea cărţi împrumutate de la prietene, dădea la schimb, tata aducea de la biblioteca garnizoanei în care lucra. Am avut modele în jur, toată lumea citea, şi la şcoală, la liceu, apoi la facultate. Mediul în care trăim din copilărie ne menţine şi ne ajută să evoluăm pe tot parcursul vieţii. Însă această evoluţie depinde doar de noi, de alegerile noastre.
Cu siguranţă mulţi dintre cei care iubesc literatura, cititul, cultura în general, se gândesc să scrie o carte, să-şi aştearnă gândurile, imaginaţia, trăirile. Unii o fac, alţii nu. Ce a determinat-o pe Corina Ozon să facă acest pas? De unde a venit impulsul?
A scrie o carte a fost pentru mine un nou mod de comunicare, după ce am lucrat în presa scrisă şi în televiziune. Nu a fost programat, dar, uitându-mă acum în urmă, a fost o evoluţie firească. Am avut şansa de a prinde aceste vremuri în care tehnologia te face vizibil, am scris pe blog primele texte care au stat la baza primei cărţi.
Din sutele de cărţi citite, ce carte şi-a pus cel mai mult amprenta în viaţa Corinei Ozon? Ţi-a schimbat acea carte perspectiva asupra vieţii, filosofia de viaţă sau nu e cazul de aşa ceva?
Fiecare carte citită a avut mesajul ei şi m-a influenţat într-un fel la momentul respectiv. Cărţile deschid ferestre şi minţi.
Există vreun pasaj anume, citat, vers, din literatura universală care să îţi fi rămas întipărit în minte sau să te fi marcat în vreun fel?
Fiecare lectură a fost la timpul ei marcantă. Nu conştientizăm acest lucru pe moment, dar amprenta se vede în timp. Acesta este unul dintre secretele magiei cărţii.
Evoluţia ta profesională în toate aspectele sale şi desfăşurată pe multe planuri, pare foarte naturală. Ce stă în spatele acestei percepţii? Multă muncă, pasiune, o anumită tenacitate de a gestiona activităţile zilnice?
Cu siguranţă este multă muncă, disciplină şi tenacitate. Eu, ca majoritatea scriitorilor, am un job constant, iar scrisul este un al doilea job. Apoi există viaţa de familie, prietenii. Fără o organizare a activităţilor nu poţi să faci faţă multiplelor roluri din viaţa cotidiană.
Ce a rămas în permanenţă în Corina Ozon din spiritul Timişoarei, indiferent ce ar face şi oriunde s-ar afla?
Spiritul oraşului natal, în care te-ai format şi modelat nu dispare niciodată. Acolo sunt rădăcinile. Port cu mine oriunde merg acest spirit şi mă bucur de câte ori revin acasă sau când întâlnesc concitadini în afara ţării. Timişoara este identitatea mea primordială.
Ai avut parte de numeroase studii în ţară şi străinătate. Cum te-au ajutat concret acestea în tot ce înseamnă activitatea şi imaginea ta de astăzi?
De fiecare dată am urmat studiile conform unui obiectiv, astfel, nu doar să-mi fie utile, ci să le pot aplica. Nu am colecţionat diplome care zac uitate prin sertare. Fiecare şcoală absolvită a contribuit la modelarea mea şi la deschiderea de noi orizonturi. Am şi o carieră în Relaţii Publice şi Comunicare, domeniu pe care a trebuit mereu să-l updatez. Am folosit strategiile de comunicare în promovarea cărţilor în mediul online, doar un exemplu. Am simţit că mai am de cercetat acest subiect şi am urmat Şcoala Doctorală în Ştiinţe ale Comunicării, în cotutela cu Universitatea Paul Valery, Montpellier (Franţa), Laboratorul de cercetare CORHIS. De curând am titlul de Doctor în această specializare şi deja am început să valorific această experienţă.
De ce proză şi nu poezii? Ai fost tentată de poezii?
Am fost tentată, am şi scris poezii, care nu au apărut niciodată. Câteva tentative sunt cuprinse în volumul “Povesti scrise în palmă” (2022), ca inserţii-conector între prozele scurte. Poate, cândva, voi scrie şi poezie. Mă feresc să spun “niciodată”, pentru că viaţa mi-a dovedit de multe ori că sunt lucruri care pur şi simplu se întâmplă.
Cum a luat naştere seria “Amanţii”? De unde resursele inspiraţionale pentru cele şase volume?
Aşa cum am tot spus de nouă ani, de când a apărut primul volum, am scris textele pe blog şi au devenit populare pe Facebook, apoi editura Herg Benet a fost de acord cu o carte. Nu ştiam pe atunci, nici nu mă gândeam că vor fi până la urma şase volume, atât de aşteptate de cititori. Sursele sunt în jurul nostru, trebuie doar să observi cu atenţie cotidianul. Viaţa este un spectacol continuu.
Ce o inspiră pe Corina Ozon în general şi de unde îţi iei ideile? Ai nevoie de un cadru adecvat pentru a scrie sau o poţi face oriunde, oricum, singura problemă fiind poate timpul?
Dacă am povestea deja conturată în minte, pot scrie oriunde. Desigur, să nu fie gălăgie foarte mare. Însă am scris şi pe tren, şi pe avion, chiar şi în metrou direct în telefon notiţe, de exemplu. Ideile vin pur şi simplu, uneori se întâmplă ca, în timp ce mă documentez asupra unui subiect, să dau de altul. Timpul, într-adevăr, este o problemă. Trăim într-o societate care ne supune zilnic la diverse provocări.
Cum iau naştere cărţile tale? Ai o reţetă anume pe care o urmezi sau fiecare carte îşi are propria istorie?
Fiecare carte are o poveste în spate, nu am reţete pentru că schimb registrul narativ la fiecare carte. Noua mea carte “Cineva în oraşul ăsta te iubeşte”, publicată anul acesta la Editura Trei, este total diferită de ce am mai scris. Romanul “Codul lui Zoran” este diferit de romanul “Dincolo de furtună” şi de “Tentaţii”. Volumele de proză scurtă “Până când mă voi vindeca de tine” şi “Povesti scrise în palmă” nu seamănă. Este forma mea de a explora cât mai mult scrisul şi de a mă exprima pe mine însămi.
Tot ce ai scris este parte din tine. Care însă, din toate cărţile, este cea mai aproape de trăirile şi modul tău de gândire?
Fiecare carte este o treaptă spre evoluţia auctorială, fiecare carte solicită resurse, pe lângă timp şi energie, necesită o documentare temeinică. Iar aceste demersuri te pot trimite de la o poveste la alta. Îmi place să explorez, iar fiecare carte este pentru mine o nouă provocare.
Ca scriitoare, sunt un pic din fiecare carte, însă nu mă identific total cu vreuna. Deoarece nu cred că actul de explorare s-a încheiat. Încă nu am spus tot.
Cum a fost la lansarea primei cărţi? Cât de mari au fost emoţiile pentru Corina Ozon?
A fost ca la prima întâlnire, cu emoţii, aşteptări, îndoieli. Prima lansare nu se uită şi va fi reperul pentru celelalte, punctul de la care începe drumul. Au venit aproape 200 de persoane şi a fost ca un vis. Port în inima acea seară. Din păcate, pandemia a schimbat din obiceiuri, oamenii nu mai ies din casă pentru evenimente aşa cum o făceau înainte.
Ce ţi-ai dori să scrii la un moment dat? Care este genul pe care ai dori să îl abordezi sau îţi doreşti să continui pe linia actuală, mai ales că ţi-ai conturat un profil de scriitor?
Îmi doresc să aprofundez romanul poliţist modern, însă până atunci, lucrez la cartea după teza de doctorat, care va apărea curând.
Cum este relaţia cu fanii tăi şi cum o întreţii? Ai o legătură apropiată cu cei ce te citesc?
….
