Little Black Dress cu Silvia Dragomir

Little Black Dress – must have sau nu? Must have pentru ca asa ni se repeta in tot ce tine de moda – publicatii, internet, tv unde aprecierile pentru rochia neagra sunt doar superlative, de multe ori excesive.
Must have pentru ca revista Vogue definea in 1926 ultima creatie a domnisoarei Coco Chanel “rochia pe care orice femeie va dori sa o aiba” – cu referire la piesa care sfida toate regulile de pana atunci: era o rochie neagra, fara talie definita, dintr-un material necunoscut.

Sfidand conventiile rigide ale modei care admiteau negru doar ca si culoare de doliu, Mademoiselle introduce rochia ca si piesa casual, punand totodata bazele minimalismului prin sobrietatea eleganta atat de apreciata in Great Depression.

Ce a inceput Chanel va continua industria filmului prin, de exemplu, Breakfast at Tiffany`s, unde rochia creata de Givenchy si purtata de Audrey Hepburn continua sa fie de referinta, sau Belle du Jour, o cumintenia pamantului creata de Yves Saint Laurent si purtata de Catherine Deneuve, aducand astfel rochia neagra la indemana tuturor femeilor.

Ca Little Black Dress a fost un succes imens nu mai are rost sa spun – dovada faptul ca vorbim exact despre ea, un succes datorat simplitatii si versatilitatii: o banala rochie cocktail care putea fi purtata oricand fara rezerve gratie liniei si culorii.

In timp, rochia neagra Chanel, cu croiala “cumpatata” a decolteului decent rotund in fata si a senzualului decolteu in spate, a devenit un fel de piatra de incercare pentru stilisti care se straduiau, fiecare in stilul sau, sa o recreeze, reinterpreteze, restilizeze si alte “re”.

Asa ajungem mai aproape de zilele noastre cand rochia – intrata deja in dictionarele modei ca little black dress (LBD) – este deja o piesa statement care poate fi orice: de la celebra revenge dress a printesei Diana la cea cu ace de siguranta (vorba vine …) purtata de Elizabeth Hurley in 1994 la premiera filmului Patru Nunti si o Inmormantare, cea bandage marca Herve Leger imbracata de Cindy Crawford in `98 sau o simpla rochie mini in genul Jennifer Aniston.

Pastrandu-si titulatura de Little Black Dress dar schimbandu-si total aspectul, rochia a fost impusa incet, incet ca un must have universal valabil, panaceul tuturor situatiilor neprevazute, al zilelor cand stai in fata sifonierului si nu stii ce sa pui pe tine, al evenimentelor triste sau fericite – tot.

Ascensiunea si mentinerea pe firmament a Little Black Dress se datoreaza in mare parte canalelor de socializare care prin nume (celebre) ale modei, muzicii, filmului sau doar influencers lanseaza, pun pe piedestal sau arunca in uitare piese, trends, accesorii.

Si asa ajungem din nou la acel LBD – un must have. Sau LBD – un must have?

Rochia in sine poate fi o simpla shift, o bodycon sexy, o gratioasa dark princess sau clasic eleganta (fiecare intelege ce vrea) – ceva de purtat ziua, ori seara, ori non stop, o capodopera de stil sau o splendida no name.

In teorie, ca toate celelalte piese vestimentare din garderoba oricarei femei, LBD trebuie sa indeplineasca anumite conditii – diferite pentru fiecare persoana – confort si nimic altceva pentru una, eleganta si discretie pentru alta, “agitatie vizuala” pentru o drama queen, comoditate & chic pentru o tipa boho, etc.
Orbite de atata propaganda si lasandu-se duse de valul marketingului si picatura chinezeasca “must have”, femeile trec cu vederea esentialul: o rochie, fie ea chiar si celebra Little Black Dress, trebuie sa te bucure. Nu doar sa iti placa (ceva caldut de genul “daaa … e draguta …”), ci efectiv bucuria de a avea in garderoba o piesa pe care, cand o imbraci, devii ceea ce iti doresti mai mult.

Cand iesi din casa purtand (hai sa zicem) o Little Black Dress pe care o simti pe aceeasi frecventa cu tine, care simti ca te reprezinta si stie sa vorbeasca bine despre tine – se deschid toate usile, se netezesc toate drumurile, se limpezesc toate cerurile.

Daca esti imbracata cu (hai sa fabulam in continuare) cu o Little Black Dress frumoasa, e drept, dar pe care ai luat-o pentru ca ai citit, auzit si ti s-a spus ca este un must have, dar cu care nu rezonezi cine stie ce si habar n-ai ce spune despre tine, tu, de fapt, scoti la plimbare o rochie cu care nu ai nimic in comun.

In prima situatie – esti centrul atentiei pentru ca meriti – o stii si o impui celorlalti, pe cand in cealalta, LBD va capta in mod egoist intregul interes, iar tu vei sta cuminte in plan secund raspunzand la intrebari tip “cat a costat, de unde ai luat-o, mai avea” etc.

Nimic nu este must have daca nu rimeaza cu ceea ce ai deja in garderoba, fie ca e vorba de Little Black Dress ori indiferent ce alta piesa. Daca in viata ta cotidiana esti genul jeans & Tshirt sau sweater – ce rost ar avea sa investesti intr-o rochie pe care sa o porti “la o ocazie”, cand o poti inlocui cu ceva in care te simti confortabil – pantalon elegant sau jumpsuit stylish.

Daca negru este tot ce detesti mai mult – de ce ar trebui sa porti o rochie neagra doar pentru ca e un must have (exceptie facand cazurile de trista forta majora).

Must have face parte din terminologia creata pentru a forma dependente stilistice si a te transforma dintr-o femeie normala intr-o fashion victim. Must have este must have doar atunci cand te regasesti in el, cand ceea ce ti se propune se imbina perfect cu stilul tau.