Am avut placerea sa o cunoastem prin intermediul urmatorului dialog pe scriitoarea Rodica Bretin. Un om extraordinar, care a avut multe activitati de-a lungul bogatei cariere, reusind sa ofere multe plusuri societatii romanesti, literaturii si culturii in majoritatea aspectelor ei. Avida de citit, de a cunoaste cat mai multe, a stiut din copilarie ca vrea sa devina scriitoare, astazi, avand mai bine de 35 de carti scrise, alaturi de multe alte aparitii literare. Cu o versatilitate in scris de invidiat si membra a unor asociatii literare de prestigiu, Rodica Bretin a imbratisat in timp functia de cercetator stiintific, lector, redactor, a realizat diverse emisiuni de televiziune, a participat la numeroase cercetari internationale, iar lista nu se opreste aici.
Ne onoreaza sa avem astfel de personalitati in revista, sa discutam cu ele, persoane de la care avem multe de invatat, care ne pot oferi informatii unice si lucruri frumoase prin tot ceea ce fac.
Va invitam asadar sa parcurgeti o lectura placuta si foarte interesanta, sa o cunoasteti pe Rodica Bretin, sa ii cunoasteti filosofia de viata si de ce nu, sa ii urmariti in continuare activitatea!
Buna, Rodica Bretin si bine ai venit in paginile revistei Famost! Profesional esti cercetator stiintific, dar in acelasi timp si o scriitoare de succes din Romania! Ce a fost mai intai: dragostea pentru cercetare sau pentru scris?
Bine v-am gasit! Multumesc pentru invitatie, ma bucur sa ma pot adresa cititorilor revistei Famost. Incep cu o marturisire: prima mea dragoste a fost si ramane scrisul. Pasiunea pentru cercetare s-a nascut dintr-o tendinta adolescentina de a ma confunda cu personajele literare pe care le admiram. Ca si eroii cartilor citite in copilarie voiam sa schimb lumea, sa fac ceva in viata care sa conteze. Pana la urma n-am descoperit vreo noua lege a fizicii, nici vreun dispozitiv miraculos. Dar am scris niste carti in care am pus tot ce am mai bun in mine.
Cititul si scrisul le iubesti din copilarie? Ti-a fost insuflata aceasta dragoste de cineva, ai fost influentata sau a plecat de undeva din interior?
Scrisul a facut dintotdeauna parte din mine. Am inceput sa compun poezii inainte sa invat alfabetul, iar la scoala primara stiam deja ce vreau de la viata: sa ajung scriitoare. Nu prea intelegeam eu ce implica asta, dar mi se parea cea mai frumoasa profesiune din lume, un fel de magie cu bagheta cuvintelor.
Ce genuri de carti citea Rodica Bretin in copilarie/adolescenta? Sau citeai orice prindeai?
Citeam tot ce imi cadea in mana, carti de aventuri, politiste, de razboi, de dragoste. Cred ca am fost una dintre cele mai fervente abonate ale Bibliotecii Centrale din Brasov, sectia pentru copii si tineret. Daca in anii de inceput lecturile mele au fost aleatorii, mai tarziu am inceput sa citesc selectiv, sa caut autori emblematici, sa prefer anumite genuri literare.
Ai absolvit Universitatea din Brasov, ajungand la cercetare stiintifica. Ce te atragea in acest domeniu?
De fapt, visul meu era sa fac Fizica Atomica, dar am ascultat sfatul parintilor si am ales o facultate din Brasov. Desi terminasem un liceu de prestigiu, Andrei Saguna, eram inca destul de naiva incat sa confund cartile de science-fiction cu realitatea.Trezirea a venit repede, inca din primul an de facultate, cand am inteles ca singurii roboti cu care voi lucra vreodata sunt cei industriali.
Ce crezi ca il atrage pe un om sa se indrepte catre cercetare stiintifica? Curiozitatea? Necunoscutul? Dorinta de a afla raspunsuri?
Exact acestea ar trebui sa fie motivele. Din pacate, in Romania comunista a anului 1982, absolventii unei universitati tehnice alegeau cercetarea dintr-un cu totul alt considerent. Pentru un inginer stagiar, cercetarea stiintifica ramanea singura cale de a scapa de plafonarea intr-o fabrica de suruburi dintr-o comuna industrializata.
Ce inseamna sa fii cercetator stiintific in Romania?
Inainte de 1989 era probabil la fel de frustrant cum e sa fii scriitor in ziua de astazi. Dupa acest prag istoric n-as putea sa va spun, fiindca m-am dedicat activitatii editoriale. Nu pot decat sa sper din toata inima ca in domeniul cercetarii stiintifice lucrurile s-au schimbat in bine. Desi, un scepticism ancorat in realitate ma face sa am unele indoieli.
Faptul ca scrii si literatura fantastica poate fi considerat o dorinta de exprimare, o extensie a atractiei tale catre cercetare?
Implicarea mea, pentru o perioada de timp, intre 1983 si 1989, in cercetare, a fost o experienta cu adevarat interesanta. Dar vocatia, pasiunea si preocuparea mea constanta de o viata au ramas mereu legate de scris. De ce am ales literatura fantastica? Poate fiindca „fantasticul este forma suprema a literaturii” asa cum spunea scriitorul peruan Mario Vargas Llosa, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, referindu-se la realismul-fantastic, in care exceleaza scoala latino-americana. Daca science-fictionul, de exemplu, se doreste a fi o fictiune bazata pe stiinta, autoasumandu-si obligatia de a explica, de a ordona totul, fantasticul nu explica, nu justifica nimic. El constata si contesta realitatea inconjuratoare. Realist-fantastice sunt opere ale unor creatori ca Edgar Allan Poe, Howard Phillip Lovecraft, Anton Cehov, Mihail Bulgakov, Garcia Marques … Iar in ceea ce priveste scriitorii romani, de la Ion Luca Caragiale, Mihai Eminescu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu, Mircea Eliade si Tudor Arghezi la Vladimir Colin, Horia Arama si Ioan Dan Nicolescu, abordarea fantasticului continua cu autori contemporani.
Care a fost primul impuls in a scrie? Cand s-a intamplat si ce te-a determinat?
N-a existat un anumit moment sau cel putin nu-mi amintesc. Dorinta de a scrie s-a nascut probabil odata cu mine. Lumea este un loc magic, unde se intampla lucruri uluitoare. Cineva trebuie sa le observe, sa le consemneze pentru eternitate. Un rol pe care scriitorii si l-au asumat si caruia ii dedica intreaga existenta. Astazi, dupa 35 de carti aparute, inca mai am multe de invatat. Statutul de scriitor se castiga in fiecare clipa. Nu este un titlu, ci o ascensiune de o viata.
Care a fost prima scriere considerata de tine „oficiala”?
Aparitia din revista liceului Andrei Saguna, cu singurele poezii pe care le-am scris vreodata. Sunt o prozatoare care a debutat cu versuri. Ciudat, dar asa a fost.
Rodica Bretin a debutat publicistic in 1982. Au existat emotii? Care iti sunt amintirile din acea perioada?
In acel an am publicat o povestire, Ultimul gdar, intr-un almanah literar. Am fost platita cu o suma modica, e adevarat, dar erau bani castigati din scris si mi se parea un adevarat miracol. In perioada comunista nu se putea trai din meseria de scriitor, lucru valabil si astazi … Emotii? Da, am avut si continui sa am de fiecare data cand ceva scris de mine vede lumina tiparului … Amintiri? Una dintre cele memorabile este aparitia primului meu volum, Efect holografic. Cand am vazut cartea in raftul unei librarii am pus mana pe coperta, ca sa ma conving ca e reala.
Rodica Bretin reuseste sa imbine literatura stiintifica cu cea istorica intr-un mod unic si spectaculos, lucru recunoscut si apreciat la nivel international. Cum reusesti acest lucru si daca exista o reteta pentru aceasta?
Pentru orice om si, mai ales, creator, exista anumite zone ale realitatii care prezinta un interes mai mare decat altele. De-a lungul anilor m-au pasionat diferite subiecte sau domenii, mai ales cele care imbina insolitul cu realitatea istorica. Ca regula generala, inainte de a ma apuca sa scriu despre ceva, ma documentez temeinic, pentru a imi face o imagine cat mai corecta si a putea trage propriile-mi concluzii. Apoi, cand ma simt stapana pe subiect, scriu si eu ce am de spus.
Domeniul stiintelor de frontiera este unul dificil si controversat, de asta un cercetator care il abordeaza nu isi poate permite greseli sau erori de interpretare. Am ales doua teme pe care am scris niste carti de sinteza, elaborarea fiecareia fiind un proces laborios, dar care in final a meritat efortul.
In Ultima Frontiera, am adunat cazuri extrem de interesante, inedite si foarte bine documentate despre incidente spatio-temporale, unele atat de vechi incat sunt consemnate in surse antice sau documente medievale.
Ecouri din tenebre este o carte ancorata tot in stiintele de frontiera, de data aceasta in paranormal, un segment al cunoasterii uneori criticat, contestat, alteori impins in derizoriu, dar ramanand la fel de actual. La intrebarea „Exista viata dupa moarte?” au incercat sa raspunda, de-a lungul timpului, teologi, filosofi, istorici, oameni de stiinta. Ipotezele, cazuistica si explicatiile la care au ajuns ar putea umple mii de volume. Am incercat sa le sintetizez intr-o prezentare cat mai completa si atractiva. Ca in orice domeniu, teoria se sprijina pe fapte care, si in cazul fenomenelor paranormale, provin din cele mai diferite surse: ziare, reviste, jurnale personale, emisiuni de radio si televiziune. Am vorbit si cu oameni care cunosteau amanunte revelatoare despre cazurile abordate de mine … In ansamblul ei, Ecouri din tenebre nu isi propune sa convinga cititorul despre existenta inexplicabilului in viata noastra, a tuturor, ci sa ii tina treaz interesul, sa ii hraneasca imaginatia. Fiindca multe dintre lucrurile despre care va afla in carte trebuie intelese cu inima, nu doar cu mintea.
Atractia pentru istorie de unde vine, fiind, poate, la o prima vedere, intr-un usor contrast cu fantasticul, asta daca e sa ne raportam la timpurile actuale?
…
