Alegerea. Accepta cu bucurie posibilul este o carte scrisa de Dr. Edith Eva Eger la venerabila varsta de 90 de ani, una dintre cele mai remarcabile femei pe care am avut ocazia sa o “cunosc” prin intermediul cartii ei de memorii. „Alegerea. Accepta cu bucurie posibilul” a aparut din dorinta de a impartasi cititorilor din experientele sale de viata si de a insufla cate putin din mentalitatea de supravietuitor, dobandita dupa ani intregi de munca indreptata asupra propriei persoane, din dorinta de a deveni cea mai buna si autentica varianta a sa.
Toata bucuria din viata ta va veni din interior.
Autentica este si cartea acesteia, si extrem de umana si impresionanta. Forta pe care o transmite dr. Edith Eva Eger prin „Alegerea. Accepta cu bucurie posibilul” este greu de pus in cuvinte. Fiecare propozitie, fiecare capitol, fiecare lectie care razbate dinlauntrul filelor si isi face loc spre mintea si sufletul cititorului are capacitatea de a transcede timpul si spatiul. Lecturand memoriile autoarei care, trebuie neaparat mentionat, este unul dintre putinii supravietuitori ai Holocaustului care inca mai traieste si este, de asemenea, doctor in psihologie si terapeut specializat pe traume, am avut impresia ca traiesc, simt si gandesc odata cu ea, atat de reale, vii si expresive sunt capitolele in care isi povesteste viata, cu neajunsurile, bucuriile, tristetile si mai ales ororile indurate.
Viitorul nostru este rezultatul unei ecuatii in care o parte este intentie, iar alta parte, imprejurare.
Aceasta batranica calda, empatica si inteleapta pe care o putem asculta in nenumarate interviuri video este aceeasi cu tanara care la 16 ani a fost deportata cu parintii si una dintre cele doua surori mai mari la Auschwitz, care timp de mai bine de un an a trait in conditii inimaginabile, pierzandu-si ambii parinti, care au fost gazati si iubitul, omorat cu o zi inainte de eliberare. Atrocitatile la care au fost supusi prizonierii evrei (autoarea fiind de origine evreica, nascuta in Ungaria) sunt imposibil de imaginat in contextul actual. Adevarata provocarea nu o reprezenta supravietuirea terorilor, ci necunoscutul de zi cu zi, prizonierii nestiind ce le rezerva tortionarii lor, daca dimineata din tevi va curge apa sau gaz, daca vor fi mai avea o ora de trait sau o zi, daca foamea si disperarea ii va impinge la acte inimaginabile, brutale, cum ar fi sa manance din prizonierii morti, daca se vor imbolnavi si din acel moment vor atrage atentia, capatand in secunda urmatoare un glont in cap. Toate aceste episoade de o cruzime devastatoare, care fac parte din istoria de odinioara pe care multi au uitat-o sau nu o cunosc la adevarata ei intensitate, reprezinta fragmente de o profunzime psihologica incontestabila care au dus la construirea persoanei care este astazi dr. Edith Eva Eger. Aceasta femeie puternica, asertiva si empatica nu avut de la inceput aceasta mentalitate de invingator. Pe considerente etnice, cea supranumita balerina de la Auschwitz, care a trait datorita focului care ardea in ea si pasiunii pentru dansuri, executand un numar artistic perfect in fata ucigasului nazist dr. Mengele, cunoscut ca si Ingerul Mortii, a fost exclusa din lotul national de gimnastica, acest fapt fiind prima nedreptate comisa la adresa copilei. Da, a supravietuit lagarelor de concentrare, fiind salvata, impreuna cu sora sa, Magda, de soldatii americani, scoase mai mult moarte decat vii dintr-un morman de cadavre. Cu toate acestea, momentul in care a fost eliberata a fost, deopotriva, momentul in care fizic a castigat batalia, insa la nivel mental a inceput teroarea psihica, caci spiritul ei avea sa mai fie incuiat mult timp (zeci de ani, mai exact) in propria inchisoare mentala de unde nimeni nu o putea elibera, atat timp cat ea nu constientiza ca biletul spre eliberare, cheia spre libertate ii apartine numai si numai ei.
Am fost eliberate din lagarele mortii, dar trebuie sa ne eliberam si de ele – sa ne eliberam pentru a crea, a ne construi o viata, a alege. Si pana ne vom gasi eliberarea de, nu facem decat sa ne invartim fara directie in acelasi intuneric fara sfarsit.
– dr. Edith Eva Eger
Autoarea se casatoreste in anul 1946, apoi da nastere primului copil, o fetita, care ii ofera o noua perspectiva in viata, alegand pentru aceasta o noua cale cu speranta la un viitor mai bun, de care ea nu a avut parte, emigrand astfel in America in anul 1949. Riscul asumat ii pune in cale noi dificultati in ceea ce priveste traiul intr-o tara straina, eticheta de emigrant evreu, lipsa banilor si a unei vieti decente, insa puterea Evei Eger este mai presus de toate, avand parte de sprijinul sotului ei si aducand pe lume inca doi copii, o fata si un baiat. Varsta de 40 de ani ii aduce o noua oportunitate de nerefuzat, si indrumata si sprijinita de oamenii care o admira, aceasta isi reia studiile, alegand sa urmeze o facultate de psihologie.
