Trei surori este cel de-al treilea roman al apreciatei autoare Heather Morris, un roman in care se vorbeste despre Holocaust, la fel ca si in Tatuatorul de la Auschwitz (2018) si Calatoria Cilkai (2019), toate cartile ei fiind bestsellere internationale vandute in mii de exemplare.
De ce sunt atat de apreciate romanele lui Heather, tinand cont ca exista atat de multe carti despre Holocaust, acest subiect fiind discutat, rediscutat si intors pe toate partile? Ei bine, dupa parcurgerea celor trei romane si dupa intalnirea cu autoarea, prilejuita prin intermediul editurii Humanitas, carora vreau sa le multumesc pentru minunata seara petrecuta in compania lui Heather, alaturi de alti cititori dedicati, si pentru organizarea acestui eveniment reusit si, cu siguranta, extrem de apreciat de catre toti cei care s-au aflat in aceeasi incapere cu Heather Morris, sorbindu-i cuvintele, pot spune cu mana pe inima ca aceste carti au o forta proprie. Transmit forta, putere, speranta, in ciuda subiectului delicat si in ciuda nenumaratelor orori descrise intre paginile lor. Sunt salturi literare care intorc cititorul in timp, transportandu-l intr-o perioada oribila, imposibil de imaginat de catre oamenii din ziua de azi, obisnuiti cu confortul, monotonia si previzibilitatea vremurilor actuale. Sunt sigura ca nici macar un sfert din populatia actuala nu ar supravietui unor asemenea atrocitati; vorbim aici de acte de o cruzime inimaginabila, pe care mintea omeneasca este incapabila sa le cuprinda, sa le faca fata.
Toate cele trei romane sunt inspirate din realitate, multe dintre scenele descrise redand cu o acuratete coplesitoare momente-cheie care s-au intamplat in lagarele de concentrare. Dupa succesul fulminant al romanelor Tatuatorul de la Auschwitz si Calatoria Cilkai, Heather Morris a avut onoarea si oportunitatea de a le cunoaste in persoana pe doua dintre cele Trei surori supravietuitoare ale Auschiwitzului, si anume Livia si Magda, cele care i-au relatat povestea vietii lor, asa cum a fost ea, fara artificii, fara adaugari inutile – o poveste intensa, cutremuratoare, despre supravietuire, rezilienta, putere si speranta, dar mai ales iubire si loialitate mai presus de orice rau, sau mai bine spus, in ciuda oricarei traume.
Ar fi atat de multe detalii de punctat in ceea ce priveste acest subiect. Cuvintele sunt inutile si prea sarace pentru a descrie asa cum se cuvine povestea celor trei supravietuitoare. Heather Morris a reusit, prin calitatile ei de ascultatoare, povestitoare si scriitoare (calitatea de ascultatoare fiind cea despre care ne-a spus, la intalnire, ca este cel mai mare dar care poate fi facut unui om: sa-i asculti povestea de viata in mod inteligent, fara a interveni, fara a judeca si fara a oferi sfaturi, fie ele solicitate sau nesolicitate), sa redea, intr-un mod impresionant, care iti ajunge la suflet, povestile de viata ale lui Cibi, Magda si Livi, aceste trei femei remarcabile, unite de o promisiune facuta tatalui lor in anul 1929, inainte ca acesta sa moara, lasandu-le in grija mamei, bunicului si a unchiului lor. Promisiunea era aceea de a nu se desparti niciodata si de a-si purta de grija una alteia, lucru care s-a si intamplat, in ciuda sortii potrivnice, in ciuda unor fiinte care nu pot fi numite umane, ci bestii care au schingiuit si omorat populatii intregi de oameni nevinovati.
Promisiunea a fost respectata pana in ultima clipa a vietii lor, iar aceasta clipa nu s-a sfarsit in interiorul lagarelor, vointa lor remarcabila de a trai una langa cealalta si una pentru cealalta fiind mai puternica decat foametea, abuzurile fizice si psihice, munca silnica in conditii inumane, miile de momente in care moartea le pandea din umbra, din orice colt. O zi finalizata, in care isi puneau capul una pe umarul celeilalte, era o zi de sarbatoare, o zi in care au izbandit sa ramana intregi, impreuna.
Anul 1942 este anul in care cele trei surori sunt despartite. Cea mai mica sora, Livi, in varsta de doar 15 ani, este trimisa la Auschwitz. Neputinciosi, mama si bunicul ei asista la plecarea acesteia, care, se spune, este chemata sa munceasca pentru nemti, nu se stie unde si pentru cat timp. Cibi, cea mai mare si curajoasa dintre cele trei, in varsta de 19 ani, desi ar fi putut scapa pentru o perioada de atrocitatile ce urmau sa vina, nu concepe sa iti lase sora singura si, avand in minte doar un singur lucru – promisiunea facuta tatalui lor, hotaraste sa plece la drum impreuna cu Livi, acesta fiind inceputul cosmarului pe care cele doua il vor trai zilnic sub opresiunea nazistilor. Fata cea mijlocie, Magda, in varsta de 17 ani, reuseste cu succes si datorita bunavointei unei vecine, sa se ascunda o lunga perioada, pentru a nu impartasi soarta celorlalte doua surori, despre care nu mai stie nimic, si pentru a ramane cat de mult posibil langa bunicul si mama lor. Doi ani mai tarziu, se face clar anuntul cutremurator conform caruia nu doar tinerii apti de munca, dar si batranii si copii vor fi luati din casele lor, despartiti de cei dragi si deposedati de orice bun material. Astfel, Magda ajunge si ea in lagarele mortii unde, ca printr-o mica minune trimisa de tatal lor din ceruri, le gaseste pe Cibi si pe Livi in viata. Intr-o stare deplorabila, aproape de nerecunoscut, dar, insa in viata, iar asta este tot ce conteaza pentru ele. Din nefericire si spre disperarea celor trei tinere, mama si bunicul lor sunt smulsi de langa ele si dusi direct spre camerele de gazare. Momentul revederii, pentru cateva secunde, in care Cibi si Livi isi intalnesc restul familiei, este unul de o mare incarcatura emotionala. Sa iti revezi familia dupa doi ani de zile pentru doar o clipa si sa asisti neputincios la omorarea ei este ceva care iti ia mintile. Si totusi, in ciuda acestor traume, cele trei tinere reusesc sa supravietuiasca.
E nevoie de un anume fel de curaj ca sa te trezesti in fiecare dimineata si sa mergi mai departe.
….