Buna, Laura Ilinca si “Bine ai venit!” in paginile revistei noastre! De unde vine atractia pentru scris?
Am invatat sa citesc de la 5 ani si am dezvoltat o pasiune pentru cuvinte si expresii literare, aprofundata mai tarziu prin compuneri scolare, participare la Olimpiade de limba romana si, desigur, in facultate (am terminat Litere, specializarea Franceza-Romana).
Presupunand ca aveai in gand sa incepi sa scrii de ceva timp, cum ai luat aceasta decizie? Care a fost factorul declansator?
Sunt o persoana ultrasensibila si ma inspira tot ce contine emotie. Iubirea este unul din lucrurile care nu mor niciodata si despre care se va scrie intotdeauna. A fost nevoia de a expune ideile mele despre iubire si relatii, in general, care, odata cu acest roman s-au asezat si cristalizat mai clar si pentru mine.
Ai debutat cu cartea “- Hai sa ne rujam impreuna!”, in care este descrisa o poveste de dragoste, care se adreseaza unui public destul de larg. Aveai de mult timp ideea acestei carti?
Aveam ideea de a scrie o carte din liceu, dar aceasta a venit acum, la o varsta la care pot trage niste concluzii despre dragoste, dar si pe fondul interesului pe care l-am dezvoltat in ultimii ani pentru sufletele pereche si pentru relatiile de cuplu, care, de la un punct, devin imposibile. Am ales o poveste interzisa pentru ca imi plac exceptiile si tot ce iese din banal. Aproape tot.
Este o poveste fictiva sau are legatura si cu realitatea? Exista posibilitatea sa te fi inspirat anumite franturi din viata ta, a celor cunoscuti … ?
Da, este inspirata si din realitate, pe fondul cunoasterii unor oameni deosebiti pentru mine.
Care este subiectul cartii? Ce ai urmarit sa scoti in evidenta?
O poveste de dragoste intre o profesoara de liceu de 26 de ani si elevul de 19. Mesajul de baza este ca NU dragostea este imposibila, ea nu alege, ci se produce pe loc, nepremeditat, din conexiunea dintre suflete, dincolo de diferentele de varsta, statut, experiente, loc in societate, etc. Doar relatia poate fi, la un moment dat, imposibila. Ramane sa descopere cititorul pana la ce punct.
Cum ti-ai conturat personajele si cum le-ai creionat atat caracterul si modul de a fi, dar si trairile?
O parte din Ana sunt eu cu felul meu de a simti atunci cand sunt indragostita, si e normal sa fie asa; scriitorul este cate putin din fiecare personaj, iar celelalte sunt intruparea mai multor personalitati pe care le-am intalnit de-a lungul vremii, conturate in raport cu mesajul cartii si cu rolul pe care l-au avut in economia ei … Am avut si cateva tipare in minte dupa care am construit personajele: femeia intelectuala care iubeste, si nu genul de barbat la care s-ar fi gandit vreodata, adolescentul intarziat indragostit care isi formeaza identitatea emotionala, dincolo de principiile in care credea, prietenul care face tot ce crede pentru binele celui mai bun prieten, adolescenta clasica influentata de anturaj, preotul rigid care nu iese din standarde, prostituata care se consuma pentru a supravietui.
Cum dai nastere prin cuvinte trairilor si emotiilor, mai ales ca multe din ele par greu de exprimat in cuvinte?
Imi imaginez ca sunt eu in acea situatie sau cum ar simti personajele in acea imprejurare daca ar fi reala.
Ce isi doreste sa exprime numele”-Hai sa ne rujam impreuna!“? Ce te-a determinat sa alegi acest nume de carte?
…
