Cele sapte morti ale lui Evelyn Hardcastle este un page turner infricosator de bine scris, o carte care iti va da fiori pe sira spinarii si care te va face sa te intrebi care este, pana la urma, sensul vietii si daca justitia divina, raiul si iadul nu sunt doar niste cuvinte alese la intamplare, ci adevaruri ale unei realitati mult prea infioratoare.
Stuart Turton ne ofera aproximativ cinci sute de pagini de actiune neintrerupta, suspans, mister si secrete asa cum in nicio alta carte nu veti mai intalni. Cateva dintre cele mai notabile teme ale cartii sunt viata si moartea, raiul si iadul, greselile pe care noi oamenii, in fuga noastra de zi cu zi, orbiti si inlaturati de la adevaratele lucruri importante, le facem in mod repetat, neconstientizand efectele negative pe care le provocam, durerea pe care o imprastiem si rautatea care ne acapareaza continuu, in mod gratuit.
Daca acesta este iadul, atunci noi l-am creat.
Cele sapte morti ale lui Evelyn Hardcastle necesita rabdare si concentrare totala, caci autorul inventeaza o poveste alambicata, personaje extrem de complexe si un fir narativ exceptional. Este foarte multa psihologie in aceasta carte, asa cum ii sta bine unui thriller reusit, autorul concentrandu-se asupra legaturilor dintre personaje si a secretelor devastatoare pe care acestea le poarta cu ele, asemeni unor haine groase de iarna, care te sufoca si iti ingreuneaza miscarile.
Toti afiseaza o masca.
Ar fi bine sa tii minte treaba asta.
Conacul Blackheath, care are un nume predestinat, de altfel, este locul in care se desfasoara intreaga actiune. Este inchisoarea personajelor din “Cele sapte morti ale lui Evelyn Hardcastle”, iadul si, totodata, mantuirea lor. Un loc predestinat cu un nume predestinat, refugiul sau temnita invitatilor nestiutori, care ajung acolo din proprie initiativa, sau asa cred ei, caci viata, de fapt, le-a pregatit altceva. Pot asemana conacul cu o imensa scena de teatru, in care actorii personaje vin pe rand, se prezinta si isi spun povestea. Dar bineinteles, la fel ca pe o scena de teatru, ei toti joaca un rol. De la primul pana la ultimul. Iar cititorul-spectator trebuie sa faca diferenta dintre realitate si rol, adevar si minciuna, inocenta si vinovatie.
Cand sufletul ti se desprinde de trup sugereaza moarte, insa eu stiu in strafundul meu ca aceasta nu este viata de apoi. Iadul ar avea mai putini slujitori si mobilier mai bun. A scapa pe cineva de pacate este un mod jalnic de a-l judeca.
Odinioara somptuos, Balckheath se afla in prezent la limita paraginii, insa acest lucru nu-i impiedica pe proprietari – lordul Peter si lady Helena Hardcastle -, sa desfasoare un mare eveniment intru comemorarea a nouasprezece ani de la moarte unuia dintre fii lor, Thomas. Balul mascat aduce in atentia cititorului cei mai de vaza oameni ai societatii – ofiteri, bancheri si medici – aceeasi care au fost prezenti in acea zi fatidica in care mezinul Thomas si-a pierdut viata in circumstante mai mult decat suspecte. Cireasa de pe tort si poate principalul laitmotiv al cartii este moartea, la fel de tragica, neasteptata si suspecta ca si a lui Thomas, personajului Evelyn Hardcastle, sora mai mare a defunctului si unul dintre cele mai controversate personaje. Atat timp cat moartea acesteia nu va fi rezolvata (atentie, nu impiedicata !), povestea nu va avea un deznodamant, personajele (numeroase, dupa cum am spus) vor continua sa repete aceleasi greseli, iar moartea se va repeta seara de seara, timp de cateva zile (de unde si numele cartii).
…
