Numim accentism discriminarea cuiva din cauza accentului, o realitate inca persistenta in timpurile (aparent) moderne de astazi. Intr-un fel sau altul, fiecare are un accent – indiferent ca esti sau nu constient de asta, iar felul in care vorbesti poate spune multe despre tine. Poate dezvalui de unde esti, unde locuiesti, unde ai crescut, accentul fiind un produs al mediului tau, al celor care se afla in jurul tau; este un indicator al clasei socio-economice si al educatiei.
Ce trebuie sa stim despre accentism
Accentul iti poate dezvalui daca cineva este localnic sau turist fara prea mare efort si se poate schimba in timp in functie de mediu si locul in care traiesti. Accentul poate fi reglat/ modificat in functie de situatie; intr-un birou poti avea un limbaj controlat, rafinat, mai putin liber, dar care poate reveni la normal cand te revezi cu prietenii.
Fiecare tara si zona au accentele lor care exista cu mult inainte ca noi sa ne nastem si sa le adoptam in mod inconstient. Diverse studii au aratat ca, desi oamenii nu se nasc imediat cu capacitatea de a vorbi, dezvoltarea lingvistica este in desfasurare pana cand se nasc bebelusii.
Ceea ce exista ca accentism, poate fi regasit in diverse contexte, anumite situatii delicate fiind extrem de mediatizate, altele trecute usor cu vederea, existenta unor astfel de forme de “violenta verbala” exprimand in cele mai multe cazuri o forma de indiferenta – chiar dispret fata de locul respectiv si diversitate. Iar aceste forme de diferentiere exista in aproape orice tara, la orice nivel social, date fiind numeroasele situatii scandaloase care le dezvaluie. Insasi situatia de a clasifica o anumita forma de limbaj ca fiind cea corecta, reala sau corespunzatoare intra in aceasta diferentiere indiferent de clasa sociala.
Si in timp ce se incearca descurajarea prin diverse forme de educatie a ceea ce cunoastem ca accentism, prejudecatile raman si sunt in anumite zone ca acum 50 de ani. Multe din accente sunt asociate cu stereotipuri sociale care fac referire la anumite culturi, clase sociale, regiuni, varste, genuri, discriminarea venind din faptul ca anumite accente “nu intra” in standardele acceptate. Iar aceasta forma de discriminare se regaseste oriunde, existand numeroase studii care o confirma, o simpla forma de salut a cuiva – foarte naturala de altfel – fiind de ajuns pentru ca aceasta sa fie clasificata. Orice forma de accent non-standard este “taxata”, fiind asociata dupa caz cu o lipsa a inteligentei, a educatiei, a evolutiei, samd. In mod real insa, aceasta diversitate specifica fiecarei tari in parte, fiecarei zone, ar trebui sa ne bucure si sa ne faca sa vedem frumusetea diversitatii si nu sa fim tentati inca din prima secunda sa judecam.
Accentele multiculturale sunt de multe ori asociate cu rasismul, de la cele mai simple forme de exprimare. Exista studii bine documentate care arata ca in filme si desene animate, raufacatorii au accent strain si acest lucru se intampla inca de la inceputurile televiziunii, oamenii rai fiind strainii sau catalogati ca “altii”. Iar aceste lucruri promovate in mod “nevinovat” ca o parte a culturii unei tari, nu are cum sa nu isi puna amprenta in educatia si modul oamenilor de a fi, a gandi, a judeca.
Corelatia dintre accentul strain si statutul de raufacator impune ideea ca oricine are un accent strain, diferit de tara respectiva, nu este de incredere si este o persoana calauzita de rele intentii. Si diversele accente vazute in desene animate pot fi interpretate ca exprimand anumite tensiuni intre tari, care, in ciuda umorului redat, raman interpretabile. Din nefericire, exista multe elemente in diverse culturi care incurajeaza si promoveaza rasismul prin accentism cu ajutorul interpretarii diverselor personaje; stereotipuri invechite care influenteaza in mod negativ gandirea si mentalitatea, distrugand ceea ce incearca altii sa construiasca de decenii: o mentalitate sanatoasa nediscriminatorie.
In momentul de fata nu exista o modalitate prin care notiunea de accentism sa nu mai existe in mod real, prejudecatile umane fiind mereu in joc si conducandu-ne deciziile. Iar o modalitate politieneasca de a actiona in aceasta privinta iarasi nu poate fi o buna solutie, pentru ca lucrurile nu functioneaza pe principiul “alb sau negru”.
Noi ca indivizi trebuie sa devenim constienti de propriile prejudecati, sa lucram cu noi insine pentru a imbratisa mai usor diversitatea si pe cei care nu sunt ca noi si prin exemplul nostru sa putem evolua si sa facem loc unei noi generatii mult mai mature din punct de vedere al gandirii, al mentalitatii in general. Indiferent cum se intersecteaza rasele, genurile si clasele sociale, trebuie sa fim deschisi si sa facem tot posibilul pentru a crea si contribui la o lume mai buna.
