Ursii din Bjornstad avandu-l ca autor Fredrik Backman, scriitor contemporan pe care toti iubitorii de lectura buna trebuind sa-l cunoasca, s-a bucurat de o ecranizare HBO Nordic. Scriitor, blogger si editorialist de origine suedeza, cartile sale au ajuns bestseller si au fost traduse in peste 25 de tari, bucurandu-se de un real succes si in Romania, editura Art fiind responsabila de obsesia pe care noi, cititorii, am dezvoltat-o asupra romanelor acestuia. “Un barbat pe nume Ove” , seria Beartown (Ursii din Bjornstad) – in original Bjornstad (“Scandalul” si “Noi contra voastra”), “Oameni anxiosi”, “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau” si “Britt-Marie a fost aici” sunt titlurile de care cititorii romani se pot bucura in prezent.
As putea discuta zi si noapte despre cartile lui Backman, dar, in acelasi timp, este destul de greu sa vorbesti despre o serie cum este Beartown – Ursii din Bjornstad cea pe care vreau sa v-o prezint in continuare. Simti ca nu-ti gasesti cuvintele potrivite pentru a reda amalgamul de sentimente ce te rascolesc inca de la citirea primelor pagini si care sapa adanc inlauntrul tau pe tot parcursul lecturii. Orice ai spune, nu este de ajuns. Nu-i face cinste autorului, care este unul dintre cei mai buni scriitori contemporani pe care i-am citit, poate chiar cel mai bun.
Locul asta are un fel al sau, greu de explicat, de a-ti prinde sufletul. Pe de o parte, lista cu toate cate sunt rele aici e lunga, pe de alta parte, putinele lucruri bune sunt atat de bune, incat stralucesc prin toata mizeria. Oamenii, mai ales. Tari ca padurea, incapatanati precum gheata.
Backman este un barbat empatic, inteligent si bun cunoscator al firii umane, calitati care sunt usor de ghicit la el. Este de ajuns sa-i citesti un singur roman si vei descoperi toate aceste lucruri despre el. Da, este si talentat, caci are un anume fel de a povesti – simplu, de efect, concis, fermecator – , insa scrierile sale se evidentiaza de ale altora prin faptul ca transmit atat de multe cititorului, invita la introspectie si te lasa cu o anumita caldura in suflet si cu speranta ca, poate, umanitatea inca mai exista. Ca nu este pe deplin pierduta. Ca oamenii pot fi si buni sau mai mult buni decat rai, caci, nu-i asa,
ceea ce e complicat cu oamenii rai si buni e ca majoritatea suntem si una, si alta in acelasi timp.
Asta nu inseamna, neaparat, ceva rau. Inseamna doar ca toti suntem oameni complecsi si complicati, diferiti dar nu chiar atat de mult cum ne place sa credem. Ca, pusi in anumite situatii de viata, reactionam cum stim noi mai bine. Unii dintre noi isi pot controla impulsurile si analizeaza totul la rece. Altii sunt manati de instincte si uita ce inseamna umanitatea. Dar toti, mai ales, avem momente cand uitam care sunt lucrurile pe care nu trebuie sa le facem. Cuvintele pe care nu trebuie sa le spunem. Oamenii pe care nu trebuie sa-i frangem. Pentru ca este usor sa te dezlantui, sa maturi totul in cale si sa-ti urmezi propriul interes. Este mai usor sa ai regrete, sa iti para rau, sa faci greseli. Dar cel mai dificil lucru este sa nu ai pentru ce sa ai regrete. Sa stii cand sa te opresti, sa stii sa eviti o actiune pe care mai tarziu o vei regreta, sa stii cand sa taci sau sa alegi o alta abordare. Pentru cei mai multi dintre noi, cel mai dificil este sa nu ranim alta fiinta umana. De cerut iertare este usor, dar de cele mai multe ori, inutil. Si tardiv.
Nu-i vorba doar de a nu face rau cuiva. E vorba si de a nu tacea.
In cartile lui Backman comunitatile mici prind glas, iar viata intr-un oras mic, unde toata lumea stie pe toata lumea, dar mai ales toti stiu secretele celorlalti, capata noi conotatii. Un astfel de orasel este Bjornstad, situat in inima padurii, acolo unde iarna dureaza sase luni pe an, padurea inghite secrete, ca mai apoi sa le scuipe sub forma de reprosuri, iar oamenii sunt duri, neclintiti precum stancile. Singurul foc ce le arde in inima este sportul. Echipa de hochei nu este doar salvarea economica a Bjornstad-ului, ci si mandria locuitorilor. Motivul pentru care cei mai multi se ridica din pat dimineata. Este familia pe care si-au ales-o, deoarece mai aveau nevoie de inca una, ori tocmai pentru ca n-au avut niciodata o familie. Totul se invarte in jurul acestui sport. Un sport care daruieste atat de multe, dar care si distruge. Visuri, idealuri, timp care nu se va mai intoarce. Inocenta. Copilarie. Fericire. Chiar si viata. Pentru ca, in momentul in care interesele sunt puse mai presus decat sentimentele, sanatatea si siguranta locuitorilor, umanitatea devine doar un concept utopic, un termen necunoscut pentru cei care nu cunosc limite.
Cultura inseamna, in aceeasi masura, ceea ce incurajam si ceea ce permitem.
Hocheiul este, deopotriva, salvare si distrugere. Atunci cand meciurile sunt castigate de catre ursii din Bjornstad, bucuria si mandria se revarsa din locuitorii micului orasel cu o viteza uluitoare, acaparand totul in cale. Asa se intampla si cu infrangerile, numai ca in acest caz, durerea, neputinta si ura distrug absolut totul. In special ura. Si razbunarea. Caci vinovati trebuie sa existe mereu. Un tap ispasitor. Sau mai multi. Iar atunci totul se innegureaza, raceala se revarsa din fiecare locuinta, ura dintre locuitori devine coplesitoare, sufocanta.
De ce este nevoie pentru a distruge o comunitate? De a frange relatiile dintre oameni? Simplu: doar de un pretext. Iar sportul este un pretext suficient de bun, caci sa urasti este simplu, nu conteaza prea mult motivul. Dragostea se intretine mai greu, la fel si bunele relatii dintre oameni.
Pana sa citesc romanele Ursii din Bjornstad, nu intelegeam titlurile celor doua carti – Scandalul si Noi contra voastra. Acum stiu ca titluri mai potrivite decat acestea nu se puteau gasi. La fel si titlurile capitolelor, reprezentative pentru fiecare situatie in parte. Aceste carti sunt precum cantecele. Au o semnificatie aparte, mesaje de transmis, trezesc emotii si sentimente, te ravasesc si te poarta pe aripile lor, aratandu-ti ca este in regula sa iti doresti sa zbori cat mai sus, dar sa nu uiti niciodata ca mai presus de toate trebuie sa iti amintesti de unde ai plecat, caci la fel de bine poti primi si o palma mentala, care te va cobori rapid de pe culmile succesului. Iar de acolo cazatura va fi cu atat mai dureroasa.
Orice om se gandeste, cand si cand, la o alta viata, cea pe care ar fi putut-o avea in locul celei pe care o traieste. Cat de des o faci depinde, pesemne, de cat de fericit esti.
…
Continuarea recenziei „Ursii din Bjornstad” – in revista Famost – editia februarie 2021 AICI!
Autor: Antone Ioana Alexandra
