Lumini, culori, zambete, oameni dragi. Mult zgomot si in acelasi timp liniste. Ma gandeam daca sa il intreb sau nu. Imi era putin teama si mai ales imi era teama ca nu cumva sa ii fie si lui teama de acelasi inceput. Mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat:
-Esti bine?
Imi zambeste si imi raspunde in soapta:
-Tu ce crezi?
-Eu nu cred nimic. Doar sper sa fii bine si sa fii fericit.
-Sunt. Ti-am spus mai mereu ca lucrurile simple ma fac fericit. Dar vad ca tot uiti. Eu nu obosesc sa iti spun asta mereu, dar tu obosesti din cand in cand sa ma asculti.
Imi vine sa il strang tare in brate si imi multumesc ca mi-am facut curaj sa vorbesc cu el. Trecusera prea multe zile si nopti tacute intre noi.
-De ce ne temem de inceputuri?
-Ne temem? Noi? Eu nu ma tem. Tu da. Voi, de fapt, majoritatea, va temeti ca ne temem noi. Dar noi iubim inceputurile. Iubim sa iubim din nou, sa ne bucuram de prima floare de primavara, de primul rasarit pe plaja, de primul strugure copt, de prima ninsoare … din nou si din nou.
-Eu care ma gandeam ca tu esti cel care imi inspira toamna.
-Eu care stiam ca tu esti cea care evita sa caute raspunsul in mine. Apropo, ti-am luat un cadou. Dar stii ca astept ceva la schimb.
-Agenda? Ii raspund zambind.
-Agenda. Am un raft care o asteapta. Si am una noua pentru tine. Da, tot 365 de pagini. Anul viitor sper sa nu uit sa iti iau una cu o pagina in plus. A, am uitat, vezi ca anul asta ti-am luat niste culori mai bune. Ca sa nu mai dai vina pe ele, ca nu mai sunt ascutite si de-aia ai inceput sa colorezi cu gri in fiecare zi. Promiti sa imi scrii povestea unei sanse in fiecare zi?
-Promit 365 de povesti.
-La multi ani!
-La multi ani si tie, suflet!
Lumini, culori, zambete. Mult zgomot si in acelasi timp liniste. Omul meu drag se apropie de mine si ma intreaba:
-Vorbeai cu cineva?
Il strang tare in brate si ii raspund:
-Cu un prieten vechi…si nou.
Ianuarie…dialog cu suflet
Autor : Blog de zambit
