Timpul alearga.
Zilele trecute priveam printre florile de gheata pe care iarna le deseneaza atat de frumos pe geamuri si am vazut trecatori zgribuliti, purtandu-si in graba pasii. Masinile claxonau, fulgii continuau sa cada in ritmul lent de parca secundele lor chiar dureaza mai mult decat ale noastre. Cand i-am zarit, mergand mana in mana, spunand povestea zecilor de ani pe care i-au scris impreuna, timpul a capatat alta dimensiune. Ii vad adesea, pe soare sau frig, in plimbarea lor de dimineata, cum isi zambesc de parca vor sa arate ca ridurile nu le sunt decat martori ai momentelor prin care au trecut unul langa celalalt. Mi-au amintit ca lumea toata e iubire si ca iubirea-i ca o alta lume. Printre atatea forme ale ei, te poti indragosti de locuri, de oameni, momente, trairi.
Prima mea dragoste a fost marea. De cand am vazut-o, am stiut ca o sa fie parte din mine mereu si am facut tot posibilul sa ajung cat mai aproape de ea. De aceea o sa va spun: nu renuntati la ceea ce iubiti! Usor, usor, in viata noastra apar multe lucruri care ne invata cate putin din secretele acestui sentiment…familia, oamenii, diminetile cu soare si cele friguroase, peisaje, viata. Luna asta e plina de dragoste, de flori, cadouri, declaratii. Mie imi place sa cred ca putem iubi romaneste, putem sarbatori Dragobetele, dar nici nu conteaza ca altcineva e indragostit de Sf. Valentin. Sunt asa multe lucruri de iubit incat ziua pe care vrei sa o dedici iubirii e doar un mic detaliu. Sincera sa fiu, luna poate fi plina cu orice, conteaza ca sufletul sa ne fie indragostit…si astazi, si maine, si-n fiecare zi.
Exista oameni care ne sunt inspiratie, exista oameni pentru care noi suntem inspiratie, oameni ai caror fericire sta in zambetul nostru, oameni pentru care fericirea noastra este cel mai important lucru. Ei exista in viata noastra fie ca jumatate a sufletului nostru, famile, prieteni. Ei sunt cei pentru care iubirea trebuie sarbatorita.
Unele zile sunt scurte, alte nopti sunt prea lungi, uneori e prea frig, alteori e prea cald, de cateva ori prea mult, de cele mai multe, prea putin…si daca timpul tot trece, macar sa-l petrecem cu zambetul pe buze…
Nu orice zambet, ci zambetul de indragostiti…de viata, de locuri, de oameni.
Articol realizat de https://blogdezambit.wordpress.com
