Autor: Blog de Zambit
Inchide ochii, iar vantul se va juca in parul tau spunand povesti despre o vara care poate deveni de neuitat. Soarele picteaza pielea in auriu, in timp ce pune in evidenta frumusetea naturala si cativa pistrui. E cald, poate prea cald uneori, nu degeaba au numit-o popular ‘’cuptor’’. E luna in care vara trece de la soare, la norii aceia din care cerul lasa picaturile de ploaie sa cada torential, sa racoreasca intreaga natura, pe care apoi sa o incununeze cu un curcubeu. E luna care imi aminteste de frumusetea oamenilor care, dincolo de furtunile din viata lor, apar caldurosi, cu zambetele asemenea unui curcubeu ce vrea sa vindece tristetile lumii.
Deja ne cunoastem de mult timp, eu transcriu bucati de suflet ce ajung la voi. Voi hotarati ce faceti mai departe cu ele. Dar eu vreau sa cred ca suntem o familie, suntem niste prieteni vechi si noi, prieteni necunoscuti, dar pe care ii leaga toate lucrurile cunoscute ale lumii.
Si pentru ca imi sunteti prieteni, imi sunteti dragi, o sa va rog sa luati o pauza. Hai sa o numim o pauza de iulie. O pauza in care indiferent de caldura sau furtuni, o sa ne bucuram de viata. Sa ne bucuram de o escapade la mare, in care prin pielea noastra bronzata, cu miros de sare, purtand saruturile unor valuri racoroase, sa iasa fericirea. Sau poate o escapada la munte, sa tragem adanc aer in piept, sa simtim prospetimea si sa expiram fericirea. Ori o simpla escapada la umbra casei tale, la umbra copacului tau preferat din copilarie, sau al pomului pe care l-ai plantat chiar tu acum cativa ani. Pe sezlong, pe o patura in parc, intr-un hamac, cu cartea preferata sau castile in urechi ascultand melodia preferata. Ori fara casti, lumea are o muzica minunata pentru cei care stiu sa asculte. Bucura-te de inghetata cu aroma aia pe care o iubesti, ori de o salata de fructe rece, o limonada cu menta sau o socata. Mergi la strand, viziteaza-ti prietenii, parintii, bunicii sau familia. Daca nu, atunci mergi undeva singur si regaseste-te pe tine. Uita ca e luni, marti, duminica, dimineata sau seara, uita ca ai 15, 20, 50 sau 65 de ani. Uite timpul si spatiul, priveste dincolo de ele.
Pentru ca povestea verii de care iti spuneam ca e soptita de vant e chiar la tine. Tu o scrii. Cu zilele simple, cu lucrurile simple. Caldura lui cuptor sau racoarea unei ploi de iulie, cu mare, munti, inghetata si zambete, tu esti cel care are foaia, pixul si sufletul care trebuie transcris.
Cheia unei veri de neuitat e in pauza de care ti-am spus. Si-am sa te mai rog ceva…Nici luna asta sa nu uiti de zambet.