Am inceput sa simtim aerul rece al diminetilor de toamna tarzie. Il simti de cand ti-a atins narile, pana cand plamanii tai sunt plini. Ai mainile reci? Atunci hai sa le incalzim pe o cana de ceai negru, ori verde sa ne-amintim de primavara, de tei, de menta. Sa-mi spui ce mai faci, cum mai esti, unde iti este gandul in diminetile friguroase, in ce locuri isi gaseste sufletul tau caldura. Sa vorbim despre lucruri banale, despre viata, despre tine, despre noi…noi din noiembrie. Sa ne uitam pe fereastra numarand printre picaturile de ploaie care se preling usor, luminile masinilor. Sa ne intrebam oare cat de mult am mai iubi zilele insorite daca nu am avea ploaia. Apoi sa radem amintindu-ne de copilarie, de zilele cand fugeam de caciulile pe care mama si bunica ne puneau sa le purtam inca de cand temperaturile scadeau de la 32 la 26 de grade. Atunci nu aveam niciodata mainile prea inghetate, picioarele prea unde. Ofeream zambete calde cu obrajii imbujorati. Acum zilele inchise ne inchid in noi, afara e rece si noi am uitat cum sa pastram in suflet lucruri care sa ne tina de cald. Intotdeauna mi-a placut ceaiul indulcit cu miere. Imi aminteste de al mamei. Cand am intrebat-o prima oara cum reuseste sa ii dea gustul acela atat de bun, mi-a raspuns ca:
Orice devine mai bun daca picuri dragoste … un ceai, o cafea, un suflet de om.
De-atunci tot caut sa pun dragoste in tot ce fac, chiar si in ceaiul asta la care stam acum sa ne incalzim mainile si sa ne spunem povestea. Te-am oprit pentru ca asta voiam sa iti spun…
De multe ori uitam, gresim, obosim. Uneori e prea frig, prea nor, ploua prea multe zile, e gri, inchis, liniste. Daca nu iti place noiembrie, frigul, ploaia, mirosul de frunze uscate, copacii goi, le poti schimba. Daca nu iti place un loc, o stare, un lucru, il poti face mai bun. Trebuie doar sa picuri in el putina dragoste si-un zambet…nu orice zambet ci
Zambetul de noiembrie.
Autor : Blog de Zambit
