t e x t : Adina Mitrica
[dropcap custom_class=”normal”] Prima oara te frapeaza imaginea ei de diva blonda, usor indiferenta si absenta, dar cu gandurile mult dincolo de obiectivul aparatului de fotografiat. As zice ca exact din punctul acesta ar trebui continuata analiza. Tocmai gandurile care nu i se opresc, opace, in sticla, spun ca femeia asta e foarte departe de a fi doar frumoasa. Ii intuiesti nu numai inteligenta, dar si curajul de a-si spune, fara nicio inhibitie, adevarurile, despre care nu pretinde ca sunt absolute. Dar ele, adevarurile ei, ii alcatuiesc lumea imperfecta, neregulata, ultragiata uneori de fiinte invidioase si nesocotite carora le este mai la indemana atacul, decat exersarea flexibilitatii creierului. [/dropcap]
De altfel, Corina Bacanu, caci despre ea vorbim, e convinsa ca se poate oricand lua la tranta cu toti misoginii, puritanii, xenofobii, rasistii, turnatorii, fanaticii religiosi, lichelele politicii si ale societatii, in general, fiindca o ajuta cel putin doua elemente: un IQ ridicat si dreptul la libera exprimare.
Ea e un paradox: viata haotica, fara un program prestabilit, fara ore fixe, dar cu trezit in miez de zi sau noapte, cu savurat hamburgeri si gogosi, cu iubit cainele Tyson si pisica Mia, vine in contradictie cu gandire clara, organizata, riguroasa, pe care a trebuit sa o disciplineze, fara ca asta sa-i suprime creativitatea, o componenta esentiala a felului ei de a fi.
Corina are o minte – si, cand e cazul, o limba-ascutita, nu are nicio problema sa dea prin noroi cu idolii de care nu indrazneste nimeni sa se atinga, fiindca «nu se cade», e capabila chiar «sa se vanda pe nimic» pentru a face campanii de sensibilizare civica, atunci cand statul doarme sau ignora o realitate, devine neinduplecata cu indivizii cu creierul spalat si automatisme comportamentale, dar, dincolo de toate, iubeste Romania intr-un fel care n-ar trebui vreodata justificat. Doreste dreptate si adevar, oricare ar fi acelea, pentru oamenii resemnati in neputinta si in acceptare pe care ii compatimeste, fiindca ii vede stigmatizati si manuiti cu dibacie de insi cu zambete largi si priviri viclene.
Poate ca revolta ei vine si din constientizarea faptului ca se prefera calea de mijloc, mica intelegere, compromisul, capul plecat si ochii inchisi si, fara a intreba neaparat a cui e vina, Corina isi elibereaza tensiunile si prin scris. Daca e totusi sa deteste pe cineva, nu se uita spre fiintele inferioare, pentru ca n-ar putea gasi unitatea justa de masura, ci catre manipulatorii ce se pretind lideri de opinie, oameni needucati, in fond, care isi propaga ideile asemeni cancerului, atacand mintile, si asa zdruncinate, ale romanilor.
Cu toate astea, ii place natura umana, cu tot spectrul ei uneori de neinteles, fiindca, altfel, nu ar fi putut face advertising atatia ani. Iubeste curiozitatea oamenilor, modestia, ambitia lor de a vrea sa evolueze si sa exceleze in domeniul la care se pricep, empatia si solidaritatea pe care si le manifesta organic, netrucat.
Are blogul http://corinabacanu.ro de cativa ani, dar exercitiul scrisului a fost cultivat dintotdeauna, inca din vremea studentiei la sectia de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Universitatii “Lucian Blaga” din Sibiu. Fiindca si-a propus sa devina copywriter, a aplicat la McCann, o adevarata scoala de publicitate care a pastrat-o si a scolit-o, pentru ca astazi sa o gasim in pozitia de Director de Creatie intr-o agentie de publicitate. Acest traseu a presupus eforturi, greseli din care a invatat, sacrificii, insa si satisfactia recunoasterii valorii, gratie unor campanii care au fost recunoscute de industria nationala si internationala de publicitate.
Pe blog scrie neafectata de pudoare, frumos, adanc, usturator uneori, transant, « barbateste », fiindca oamenii trebuie zguduiti din cand in cand, treziti din amortirea binelui individual, imediat si iluzoriu. Ei trebuie informati si indrumati si cand e vorba despre exprimarea drepturilor, dar si cand e cazul sa isi manifeste spiritul civic. Pune mare pret pe activitatile filantropice si de voluntariat in privinta animalelor sau a oamenilor fara de noroc, pentru ca este convinsa ca o societate poate functiona si prin recursul la emotie, poate una dintre putinele metode care ne-au ramas, pentru a nu muri cu totul pe dinauntru.
Una peste alta, pentru Corina Bacanu n-as putea spune exact ce termen i se potriveste, poate ca nici nu s-a inventat, dar, in orice caz, ar fi un amestec intre: lider de opinie, jurnalist, activist anti-misoginism si anti-feminism, creator de continut…si inca doua-trei denumiri care acum imi scapa. Si, in tot ce face si ce scrie, isi asuma direct si nefalsificat, ideile, preferintele, chiar si cand devine incomoda. Nu ridica in slavi, nici nu tranteste la pamant, ci e sincera, chiar daca asta poate fi deranjant pentru unii.
Dar, sa fim seriosi, cine n-ar vrea o lume in care lucrurile sa inceapa sa fie spuse pe nume, chiar si cand numele alea suna ciudat? Poate asa am invata cu totii dificila lectie a autenticitatii. Dar e la fel de adevarat ca, de cele mai multe ori, privitul in oglinda creeaza disconfort. Doare…
